Căprioara (Capreolus capreolus)
Cele mai frumoase momente sunt acelea in care natura iti face surprize… 
Aproape in acelas loc, acum aproximativ doua luni fotografiam o caprioara care se odihnea la baza unui copac. Acum, o alta ma privea cum mergeam pe poteca ce duce la iesirea din padure.
Căprioara (Capreolus capreolus)
editare: Adobe Photoshop CC
Camera si obiectiv: Nikon d7500 + Tamron 150-600g2
Cele mai frumoase momente, sunt atunci cand natura iti face surprize. Trebuie doar sa stai, sa astepti si sa te bucuri, atunci cand natura iti dezvaluie din minunatiile ei.
Natura isi urmeaza cursul si o noua generatie de pui de caprioara își face simtita prezenta, printre razele de soare.
Camera si obiectiv: Nikon d7500 + Tamron 100-400
editare: Adobe Photoshop CC
Stataeam jos pe iarba intr-o poienita la baza unui copac. Trecuse ceva vreme, cand doua trosnituri scurte mi-au atras atentia. Ma intorc usor sa cercetez zona. Sunetul venea de undeva din dreapta. Printre crengi si frunze zaresc o caprioara ce statea jos (erau trei, urma sa aflu mai tarziu). Distanta destul de mare, crengile si frunzele, nu imi permiteau sa pozez din locul unde eram. Trebuia sa ma apropii si sa gasesc un loc de unde sa pot fotografia. Dupa vreo 5-6 metri parcursi in patru labe, ajung mai aproape si incerc sa trag doua, trei cadre. Greu, foarte greu sa focalizez. Singurul punct de focus, alerga de la un capat la altul al obiectivului ca un „nebun” incercand sa gaseasca tinta. Eu, cand pe burta, cand pe un genunchi, cand pe altul. Binenteles, fac si zgomot iar caprioara se uita in directia mea si se ridica. Acesta a fost si momentul meu norocos cand am reusit sa o fotografiez. Mai jos vedeti rezultatul, plus cateva poze la comment.
Camera si obiectiv: Nikon d 7500 + Tamron 100 – 400
editare: Adobe Photoshop CC
Căprioara (Capreolus capreolus) este o specie de mamifere rumegătoare ce aparține familiei Cervidae.
Inca inainte de ivirea zorilor sunt in camp. Stau si astept in lanul de fan ceva.. Inca nu stiu ce anume. Sunt doar eu, camera si muzica data la maxim de ciripitul unor pasarele. Recunosc, imi place melodia…Timpul trece greu, roua te mangaie pe la genunchi si incet, incet se lumineaza. Soarele rasare si urca usor pe cer. Odata cu el urca si ea..Caprioara.
Galerie foto: https://mariusgabiphotography.com/foto-animale/
Camera si obiectiv: Nikon d7500 + Tamron 100-400.
editare: Photoshop CC
La rasarit in lanul de făn…
Trebuie sa fii acolo de dimineata. Sa cunosti locuri, obiceiuri si sa ai multa, multa rabdare.
Caprioară.
Căprioara (Capreolus capreolus) este o specie de mamifere rumegătoare ce aparține familiei Cervidae. Înălțimea la greabăn este între 65–75 cm iar lungimea corporală poate varia între 95 și 135 cm.
Camera si obiectiv: Nikon d7500 + Tamron 100 – 400.
edit: Adobe Photoshop CC + Luminar 4.
Hei, ce faci acolo? Te ascunzi sau tii de copac..?
Desi nu am avut parte de foarte multa zapada, sper sa vina caldura cat mai repede. Caprioarele le-am fotografiat in drum spre casa. Le vazusem de la distanta si m-am ascuns dupa niste copaci, la marginea unui camp.
Camera si obiectiv – Nikon d7500 + Tamron 70-300vr
Caprioarele de dupa deal.
Astazi mi-am adus aminte de armata si cum e sa mergi taras pe coate si genunchi. Aproape 100 de metri in urcare pe un mic deal la capatul caruia s-ar putea sa nu mai gasesti nimic de pozat. Astazi am avut noroc..😊, caprioarele mai erau acolo.
Genunchi inghetati, pantalonii uzi si plini de noroi nici nu mai conteaza. Te uiti pe displayul camerei si vezi cateva fotografii care te bucura si te fac sa vezi natura cu alti ochi.
Duminica dimineata 6.30, toata lumea doarme iar eu imi savurez cafeluta si ma pregatesc pentru o noua iesire in natura. Am de ceva vreme in cap o poienita intre doua paduri. Vazusem cu ceva vreme in urma cateva caprioare pe acolo si azi m-am hotarat sa le fac o vizita… Imi iau echipamentul, cobor jos urc in masina si plec. Afara e placut dar inca intuneric, nu s-a luminat de ziua. Ajung, parchez imi iau rucsacul, camera si trepiedul si o iau la pas prin padure. S-a luminat si pot intra fara probleme in padure. Am de mers cam 10min. Gasesc un loc unde sa ma ascund si astept. Stau asa singur vreo 30-40min si surpriza, apare prima caprioara apoi inca una. Incep sa fotografiez, apoi imi pregatesc camera pentru filmare. In spatele meu aud un zgomot, ma intorc si vad un tip cu bicicleta ca se uita la mine si da sa spuna ceva. Arat inspre directia caprioarelor si ai fac semn sa nu faca zgomot. Nu apuc sa ma intorc ca din stanga aud un zgomot si din tufe sare si fuge in viteza, direct prin fata mea o alta caprioara. Ma dezmeticesc si iau camera cu tot cu trepied in mana si trag o rafala scurta. Caprioara dispare in padure iar eu ma uit sa vad daca am prin vre- un cadru bun. N-a fost sa fie, viteza mica setata la declansator (shutter speed) – 1/60s, functia de stabilizare dezactivata, trasesem inainte de pe trepied, iar caprioara in viteza, mi-a dat o fotografie miscata. Las mai jos cateva fotografii din ziua respectiva cat si un filmulet unde se poate vedea cum trece caprioara in viteza prin fata camerei..
Las doar ca si referinta cadrul de mai jos. Din pacate faptul ca am avut dezactivat VR-ul de pe obiectiv, apoi viteza mica la declansator(1/60) totul cumulat cu viteza caprioarei a dus la un cadru ratat.
Nikon d7500 + Tamron 100-400
Mai jos aveti filmarea din ziua respectiva.
Dupa o noapte ploioasa ma trezesc dimineata ma uit pe geam, nu mai ploua, bate inca vantul iar cerul e inca innorat.
Ma gandesc si hotarasc totusi sa ies. Dupa o saptamana incarcata la servici la sfarsit de saptamana cand sunt liber, iesirea in natura ma relaxeaza si ma incarca pozitiv. Imi iau echipamentul ma urc in masina si plec. Dupa vreo doua ore de cutreierat pe camp si prin tufisuri, ud pe picioare pana la genunchi ma declar invins. Astazi nimic.. Hotarasc sa schimb locul si sa intru intr-o padure aflata in drum spre casa. Cunosc bine locul pentru ca am mai fost aici. Merg incet si usor aplecat pe drumul acoperit cu pietricele. Merg uitandu-ma in stanga si in dreapta printre tufe si copaci. O tin asa timp de vreo douazeci de minute apoi intepenesc. In stanga mea de la distanta se uita la mine o caprioara. Cu siguranta auzise zgomotul ce-l faceam eu calcand pe pietricele.
Ma las incet jos si raman nemiscat, apoi cu camera la ochi ma ridic si incep sa fotografiez. Caprioara era tot acolo, se culcase in iarba. A fost un moment frumos. Desi pozitia destul de dificila de fotografiat, am reusit sa iau cateva cadre.
Camera foto si obiectiv – Nikon d 7500 + Tamron 70/300vr
