Stataeam jos pe iarba intr-o poienita la baza unui copac. Trecuse ceva vreme, cand doua trosnituri scurte mi-au atras atentia. Ma intorc usor sa cercetez zona. Sunetul venea de undeva din dreapta. Printre crengi si frunze zaresc o caprioara ce statea jos (erau trei, urma sa aflu mai tarziu). Distanta destul de mare, crengile si frunzele, nu imi permiteau sa pozez din locul unde eram. Trebuia sa ma apropii si sa gasesc un loc de unde sa pot fotografia. Dupa vreo 5-6 metri parcursi in patru labe, ajung mai aproape si incerc sa trag doua, trei cadre. Greu, foarte greu sa focalizez. Singurul punct de focus, alerga de la un capat la altul al obiectivului ca un „nebun” incercand sa gaseasca tinta. Eu, cand pe burta, cand pe un genunchi, cand pe altul. Binenteles, fac si zgomot iar caprioara se uita in directia mea si se ridica. Acesta a fost si momentul meu norocos cand am reusit sa o fotografiez. Mai jos vedeti rezultatul, plus cateva poze la comment.

Camera si obiectiv: Nikon d 7500 + Tamron 100 – 400

editare: Adobe Photoshop CC